vineri, 1 octombrie 2010

Dansul si misterele lui

Astazi fiind vineri m-am gandit sa scriu despre ceva mai light asa cum este dansul.
De ceva vreme ma duc la dansuri sportive, de societate, populare etc, un mix intre toate cele. Mie mi-a placut din totdeauna sa ma zbengui. Cum aud muzica cum picioarele mele incep sa se miste, cateodata si fara voia mea, ceea ce m-a facut sa prind destul de repede orice pas al dansului.
Problema apare in momentul cand dansez in pereche. Vedeti voi, eu nu ma pot lasa condusa de un baiat, mai ales de unul care nu stie ce face si transpira timp de 3 min ca si cum l-ar pune careva sa sape o groapa mare. Saracul el tot se chinuie sa conduca, dar eu nu pot sa ma las asa usor, chiar deloc in anumite situatii. Si atunci se schimba rolurile, eu ajung sa-l conduc pe el si el se ia dupa mine ca un soricel si uite asa pana cand imi doresc defapt sa ma conduca el, dar nu mai pot face nimic.
Dar nu va ganditi ca sunt toti asa. Nu! Nu! Sunt unii care au dansul in sange si experienta cat cuprinde. Tipul acesta de barbat intradevar este rar, dar este o bucurie maxima.
Numai ca si aici intervine urmatoarea ipoteza, daca eu 80% din dans conduc tot felul de soricei, atunci cand se iveste un taur nu pot sa ma abtin sa nu fac acelasi lucru. El se enerveaza ca-i calc pe ego, iar eu zambesc si dau din gene si o tin pe a mea, iar din "lupta" care se produce pe ringul de dans iese un fiasco total. El ma zdruncina si eu nu mai pot sa dansez, mai mult topai si uite asa stau eu cu dansul in pereche.
Am ajuns la concluzia ca eu mai bine dansez singura si punct, ma conduc, ma invart si plutesc de una singura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu